Bataia la copii

Am citit  acest post si am lasat un comentariu. Dat fiind faptul ca adresa mea de email este de multe derutanta si pare la mishteaux (dumnezeu at mail.com) este posibil sa fi ajuns in spam.

Sunt din acea zona a tarii plina de idioti adica din Moldova. Am fost batut crunt cand eram mic de ambii parinti. Tata cu o curea militara groasa de 1 deget iar mama ma batea cu melesteul de la mamaliga.
Faza proasta e ca nu ma bateau degeaba. Eram foarte bun la invatatura dar faceam prostii ingrozitoare (si asta pe vremea lui nea Nicu).
Adica, am scos partea superioadra de la catedra ca venea diriga in clasa si se aseza cu fundul pe catedra si a cazut pe spate, am aruncat un coleg de la etajul 1 al scolii generale pentru ca i-am spus ca e superpolitistul (un film cu Terence Hill) deoarece a mancat fasole, am dat foc laboratorului de chimie cu nu stiu ce reactie, am aruncat-o pe sora mea (imbracata in alb) intr-un butoi cu pacura tocmai inainte de a pleca la o aniversare, faceam petarde cu minium de plumb si bronz de aluminiu si le aruncam in gura cazanului de la termocentrala blocului, mergeam cu bicicleta pe strada si ma tineam de autobuz ca imi era lene sa pedalez, m-am bagat intr-o motocicleta din aia mica de la Mercur (asta era un fel de firma de catering pe vremea impuscatului) ce transporta prajituri la cofetarii si am iesit de acolo plin de frisca, am furat o masinuta cu pedale din magazinul Victoria si am iesit cu ea in strada, am taiat cozile (parul) unei colege, am turnat in capul unui coleg acid sulfuric, etc…

Ai mei au incercat toate variantele posibile si umane dar de multe ori ii duceam la agonie (asta o spun acum ca atunci nu gandeam asa). Primeam bani pentru carti, pentru mers la film sau la o piesa de teatru dar niciodata nu am primit bani pentru jocuri,  sa merg la cofetarie sau alte prostii daca nu ii meritam, munceam intr-un fel sau altul pentru bicicleta, tabere, minge de forbal de 35 lei, jucarii…
In momentul in care saream calul cu cu prostiile mele de multe ori nici nervii parintilor nu mai suportau si atunci o incasam.

Din clasa a IV-a pana cand am intrat la liceu am fost ingrozitor de rau in privinta asta. Sunt multumit ca copiulul meu nu imi seamana, dar mai are timp sa se schimbe.

Acum parerea mea e ca depinde si de copil si de educatia parintilor. Daca in backgroundul parintilor indoctrinati crestineste exista urmatoarele axiome“eu te-am facut, eu te omor” si respectiv “bataia este rupta din rai”atunci la randul lor este foarte posibil ca vor face acelasi lucru ce au invatat de la parinti. Eu intotdeauna cat am fost batut am urat acest lucru (logic ca doar nu eram masochist) si am stat mult sa ma gandesc de ce s-a ajuns la acest lucru intre mine si parinti. Cred ca a fost vorba de comunicare, mai precis de lipsa comunicarii.

Prefer sa o pedepsesc pe cea mica dandu-i pedepse ce o priveaza de anumite activitati: nu ai voie desene animate, nu ai voie la laptop, nu ai voie cu jucarii sau o anunt ca este ignorata si nu discut ce ea vreo 30 de minute. Dar in acest timp ea are voie sa vina sa coloreze o carte, sa faca exercitii din cartile pentru pentru prescolari, sa rasfoiasca o carte.

Iar in legatura cu mamele isterice ce ameninta copii cu bataia am dilema ce inteleg prin bataie: o palma peste mana sau fund sau lovirea zdravana a copilului. Poate ca o atentionare cu o palma peste fund este acceptata de societatea in care traim dar tot bataie se numeste. In schimb lovirea grava a copilului este de neiertat din punctul meu de vedere. Lovirea cu brutalitate a unui copil sau a unei femei te reduce in ochii mei la stadiul de euglena verde si consider ca ai IQ-ul mai mic decat numarul de la pantofi.

Eu personal o singura palma i-am tras la fund copilului meu, palma ce ma doare in suflet si acum (ma simt la fel ca tatal meu asa cum il vedeam eu cand eram batut).
Si DA sunt impotriva oricarei pedepse fizice aplicate copilului.

jocuri cu masini

Am nevoie de putina relaxare. In seara asta o sa intru online pe niste jocuri cu masini ca sa imi mai exersez dexteritatea. Am observat ca mainile trebuie sa se miste, daca nu vrei sa anchilozezi de tot. Si asa suntem o natiune sedentara in cea mai mare parte.

Aproape ca o sa ajungem America din urma la numarul de oameni care sufera de obezitate. Eu glumesc cand zic ca macar degetele sa se miste, sa faca miscare, cu jocuri cu masini. Evident ca lumea are nevoie de o miscare mult mai zdravana.

Are nevoie sa faca exericii fizice in fiecare zi pentru sanatatea trupului, dar si pentru sanatatea mintii. Oricum ne ajuta si jocurile cu masini sa ne pastram sanatatea mintii pentru ca fiecare dintre noi are nevoie de relaxare, are nevoie sa uite de stresul de zi cu zi si sa isi gaseasca o ocupatie care sa nu il solicite foarte mult.


Analize medicale

Am mers azi să-mi fac analizele medicale anuale (care by the way sunt gratuite şi obligatorii). În afară de analizele de sânge restul mi se par fără rost din cauza lehamitei din sistemul sanitar (atât la particulari cât şi la stat). Toţi doctorii întrebau fără chef dacă am probleme şi întindeau mâna după … fişa medicală (aici v-am prins) pentru a pune o parafă.

Cel mai ciudat mi s-a părut faptul că doctorii se bârfeau unii pe alţii fără nicio jenă. La cardiologie doamna doctor m-a urcat (la cererea mea expresă) pe aparatul acela care măsoară masa musculară, grăsimea din organism, greutatea oaselor, cantitatea de apă reţinută. (Analizor segmential profesional – Tanita). Apoi mi-a comunicat ceea ce ştiam deja (sau credeam că ştiu): sunt supraponderal  (aproape de limita obezităţii de gradul I), nu fac sport (aparatul scotea şi un indice de fitness care era foarte mic la mine), distribuţia grăsimii pe membre, trunchi, etc…

Apoi la psihiatrie m-au întrebat şi de greutate şi le-am explicat de faza cu urcatul pe acel analizor.  Şi bineînţeles că au început “sfaturile”: doamna doctor nu ştie că e bătrână, aparatul e de căcat şi nu face ceea ce trebuie, dumneavoastră trebuie să mergeţi să faceţi sport şi cardio, dieta nu e obligatorie.

Şi apoi au început efectiv să o bârfească pe respectiva: cine e, de unde a venit, cum a venit, a cui este pila, cât ştie, cum se plânge că nu mai primeşte şpagă de la pacienţi…

Am rămas cu un gust amar în gură gândidu-mă la cuvinte precum: spirit de echipă, colegialitate, demnitate.

Vrei un pahar de apă?

Nu mai e niciun secret, cea mică (moştenitoarea tribului) ştie să se descurce pe laptop fără probleme. Are 5 ani şi nu am probleme cu ea când trebuie să îşi aleagă să se joace un joc sau să se uite la desene animate pe calculator. Prefer să nu o las pe youtube deoarece nu ştiu pe ce poate da click şi apoi trebuie să răspund la un set lung şi nesfîrşit de întrebări.

Are laptopul ei şi de obicei nu mă stresează să lucreze pe desktopul meu sau pe laptopul soţiei.

Dar are o manie să îmi aranjeze iconiţele de pe desktop aşa cum vrea ea. Azi în timp ce căutam ceva prin casă şi ea îmi făcea aranjamentul de rigoare prin iconiţele de pe ecram mă intreabă: “Fasole-Man, vrei un pahar de apă?”. Eu îi spun nu că nu îmi era sete. Ea spune bineee, mai stă vreo 2 minute şi mă întreabă din nou dacă vreau apă. Eu la fel îi spun că nu îmi este sete (calm precum în reclama de la Cosmote cu fluturele). Scena asta a continuat de vreo 4-5 ori.

Apoi peste un timp merg la calculator şi când mă uit nu văd iconiţele de pe ecran. O întreb pe cea mică unde sunt şi ea îmi explică că le-a pus în paharul cu apă şi dacă nu mi-a fost sete ea a golit paharul cu apă. :) )